Cu ochii spre soare

Omul te lasă cu ochii în soare. Promite mult și uită repede. De uitat nu uită doar cel care iubește.

Azi aleg să mă uit spre soare. Așa am văzut că ziua de azi este încununată. E suficient să te uiți spre cer și imediat vezi coroana de lumină și căldură care străjuiește această zi. Dacă ziua este încununată, atunci tu, fiu și fiică de Rege, poți pleca la drum cu inima plină de bucurie și încredere.

Am ales să privesc spre soare pentru că el vorbește azi inimii mele.

A răsărit fără să întrebe cine merită lumina lui.

El încălzește și pământul celui ce se roagă, dar și ogorul celui ce nu se gândește niciodată la Dumnezeu. Soarele răsare și peste cei buni și peste cei răi. Mă rog să fiu cel a cărui inima prețuiește lumina soarelui.

Soarele îmi amintește de ținta fiecărei zile: neprihănirea.

La ce folos să vezi la lumina soarelui drumurile pe care le ai se străbătut dacă ai rătăcit Calea? Soarele Neprihănirii mă ajută să îmi amintesc pentru ce trăiesc. Să nu uiți, te rog că promisiunea lui Dumnezeu nu este doar că va răsări Soarele Neprihănirii peste cei ce se tem de El, dar și că tămăduirea va fi sub aripile Lui. (Maleahi 4:6). Să înțelegi, așadar, că dacă nu ești încă bine, El are leac tămăduitor pentru sufletul nostru.

Soarele îmi amintește să nu mă dau bătut.

Soarele răsare, soarele apune și aleargă spre locul de unde răsare. (Eclesiastul 9:5) Poate ziua de azi pare un munte imposibil de urcat. Aproape că vrei să renunți să mai speri. Nu te da bătut. Chiar dacă uneori lupta pare inutilă, ridică scutul, strânge bine sabia Cuvântului și ia poziția de luptă. Pas cu pas, vei birui.

Soarele îmi amintește să pun hotar certurilor.

Să nu apună soarele peste mânia voastră. Nu lăsa supărarea să devină beton. Nu lăsa cearta să devină cronică. Nu scăpa ultima rază de lumină fără să te împaci. În fond cel ce adoarme supărat nu se trezește plin de pace. Un pic de mânie lăsată peste noapte devine ziua o tonă de amărăciune.

Într-o zi însă, nu vom mai avea nevoie de soare. Apocalipsa spune că cetatea lui Dumnezeu va fi luminată de slava Lui, iar făclia ei va fi Mielul. Soarele este numai un semn. El ne îndreaptă privirea spre Lumina care nu apune niciodată.

Până atunci, să primim fiecare răsărit ca pe o dovadă a milei, fiecare rază ca pe o chemare la neprihănire, consecvență și fiecare apus ca pe un îndemn la împăcare.

Soarele de astăzi ne spune că Dumnezeu ne-a mai dăruit o zi.

Să nu o trăim în întuneric.