Isaia 7

Isaia 7, textul

1. 1S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată.
2. 2Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.
3. 3Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului,
4. 4și spune-i: ‘Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ți se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia!
5. 5Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic:
6. 6«Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel».
7. 7Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc.
8. 8Căci Damascul va fi capitala Siriei și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor.
9. 9Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeți, nu veți sta în picioare».’”
10. 10Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis:
11. 11„Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”
12. 12Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.”
13. 13Isaia a zis atunci: „Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu?
14. 14De aceea, Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
15. 15El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele.
16. 16Dar, înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara de ai cărei doi împărați te temi tu va fi pustiită.”
17. 17Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).
18. 18În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei;
19. 19ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile.
20. 20În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba.
21. 21În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi
22. 22și vor da un așa belșug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămâne în țară.
23. 23În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor:
24. 24vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decât mărăcini și spini.
25. 25Și toți munții lucrați cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și le vor bătători oile.