Prințul Llywelyn și Gelert, câinele său credincios

Tabloul lui Gourlay Steell redă legenda prințului Llywelyn care întorcând-se de la vânătoare a găsit camera copilului său răvășită. Fiul său nu era nicăieri, iar câinele său era plin de sânge. Orbit de mânie a scos sabia și l-a ucis.

A crezut că fiul lui a fost ucis de câinele său care se luptase să apere viața copilului de atacul unui lup. Prințul a ucis câinele care era rănit în lupta ce salvase viața fiului lui. Sângele de pe câine era al salvatorului rănit și nu al ucigașului care zăcea răpus.

Mistuit de regrete și-a acoperit fața...!

Judecata grăbită ucide.

Mânia nu vede niciodată adevărul.

Regretul vine întotdeauna prea târziu.

Există cuvinte pe care le rostim, hotărâri pe care le luăm și judecăți pe care le facem în câteva secunde, dar pe care le plângem o viață întreagă.

Poți să îți acoperi fața pentru că nu mai poți suporta ce ai spus sau ceea ce ai făcut, dar acesta nu schimbă adevărul.

Să nu ne grăbim în a judeca.

Să nu fim pripiți în acțiunile noastre.

Să nu lăsăm ca sabia cuvintelor să lovească mai înainte de a cântări toate lucrurile.

Dacă judecăm înainte de a cerceta toate lucrurile s-ar putea să condamnăm tocmai pe cei care ne-au iubit mai mult...!

Așadar: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)