Nu fântâna, ci izvorul

În Geneza 26 ni se relatează o lecție de viață extraordinară.

Era foamete în țară, dar Isaac a rămas în locul în care îl așezase Dumnezeu. A semănat și, în același an, a strâns rod însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. Averea lui a crescut atât de mult, încât filistenii au început să-l invidieze și l-au alungat.

Isaac a plecat în valea Gherarului și a săpat din nou fântânile pe care le săpaseră odinioară robii tatălui său, Avraam, și pe care filistenii le astupaseră după moartea acestuia.

Robii lui Isaac au găsit un izvor de apă vie. Dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, spunând: „Apa este a noastră!”

Isaac a numit fântâna aceea Esec — ceartă.

A săpat o altă fântână, dar și pentru aceasta au început să se certe. Isaac a numit-o Sitna — împotrivire, dușmănie.

Isaac nu a răspuns la ceartă printr-o ceartă și mai mare. Nu și-a consumat puterea încercând să păstreze cu orice preț ceea ce alții voiau să-i ia. S-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână.

De data aceasta, filistenii nu s-au mai certat cu el. Isaac a numit-o Rehobot — loc larg, spunând: „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în țară” (Geneza 26:22).

De ce nu s-a luptat Isaac pentru fântânile sale? Nu avea dreptul să le apere? Ba da! În vremea aceea, dreptul asupra unei fântâni era confirmat inclusiv prin numele pe care proprietarul i-l dădea.

Dar Isaac înțelesese un adevăr mai adânc: binecuvântarea lui nu depindea de o anumită fântână, ci de Dumnezeul care făcea să țâșnească apa.

Esec — când oamenii îți contestă drepturile

Isaac nu a lăsat cearta să-i otrăvească sufletul. Uneori este mai important să-ți păstrezi pacea decât să demonstrezi că ai dreptate.

Sitna — când împotrivirea se repetă

Isaac a fost contestat din nou, dar nu s-a oprit din săpat. Credința lui nu era legată de un loc, de o împrejurare sau de bunăvoința oamenilor.

Rehobot — când Dumnezeu îți face loc

După ceartă și împotrivire, Dumnezeu l-a condus într-un loc larg. Ceea ce Isaac nu a câștigat prin luptă i-a oferit Dumnezeu prin purtare de grijă.

Isaac știa că filistenii puteau rămâne cu fântânile, dar el mergea mai departe împreună cu Dumnezeul izvoarelor vii. Oamenii puteau să-i ia o fântână, dar nu puteau să-i ia binecuvântarea.

Nu fântâna este sursa binecuvântării.

Nu locul este esențial.

Nu împrejurările sunt hotărâtoare.

Dumnezeu este Izvorul!

Oamenii îți pot lua un loc, o poziție sau un drept. Îți pot contesta munca și se pot împotrivi drumului tău. Dar nu-L pot împiedica pe Dumnezeu să meargă cu tine.

Nu transforma fiecare nedreptate într-un război. Uneori, credința nu înseamnă să lupți pentru fântâna pe care ai pierdut-o, ci să mergi mai departe și să sapi din nou.

Când Dumnezeu este cu tine, orice loc poate deveni Rehobot.