Înălțarea lui Hristos

Fiecare se visează mai sus. Fiecare își dorește să privească pe altul de la înălțime. Vrem mereu să urcăm, să ne înălțăm pe scara socială, a puterii, a averii, a realizărilor.

Lupta aceasta de a fi mai sus decât altul a tras omenirea în jos pentru că am ales calea mândriei. Cel ce a vrut să se ridice mai presus de toți și s-a slăvit pe sine este diavolul.

Să îl privim pe cel de lângă noi mai presus de noi înșine, este astăzi una dintre poruncile lui Dumnezeu ignorate, uitate, lăsată deoparte. Vrem să fim cunoscuți, să ne înălțăm în fața oamenilor, să fim populari, admirați, băgați în seamă de către toți.

Nicicând goana aceasta de înălțare de sine, nu a fost mai aprigă, mai acerbă, mai chinuitoare. Peste tot, oriunde, de dimineața până seara omul se trudește să fie cel mai cunosc, cel mai recunoscut, cel mai înălțat în ochii celorlalți.

Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Hristos a fost Înălțat nespus de mult așa cum Moise a Înălțat șarpele în pustie. Cum așa? Nu este șarpele simbolul blestemului, al păcatului și al morții? Ba da.

Dumnezeu l-a făcut pe Hristos păcat și blestem în locul nostru și a pus pe umerii Lui ceea ce ne omora pe noi. Dumnezeu L-a înălțat pe Hristos pe Cruce și L-a făcut jertfă de izbăvire pentru noi.

Nu banii.

Nu like-urile.

Nu faima.

Nu aplauze.

Nu frumusețea.

Nu talentele.

Nu competițiile.

Nimic din toate acestea nu înalță pe om în ochii lui Dumnezeu, ci crucea. Crucea care trebuie purtată în fiecare zi și care înseamnă lepădare de sine și dragoste față de semeni.

Lumea se înalță călcând peste oameni. Hristos S-a Înălțat lăsând-Se răstignit pentru oameni.

Îți doresc din inimă să te înalți în ochii lui Dumnezeu prin smerenie și purtarea crucii lui Hristos. Până la urmă cea mai mare înălțare nu este să fii privit de lume, ci să fii privit de Dumnezeu.

Hristos s-a înălțat!