Iartă-ne, Tată!

Dacă ai ști cum este el sau ea cu adevărat...! Ai auzit sau poate ai spus și tu asta, deseori.

Poetul Ioanid spunea atât de frumos:

„Orice om văzut de-aproape,

Zi de zi mai mic îmi pare.”

Cu cât cunoști un om mai bine, cu atât îi vezi mai mult defectele.

Dar Dumnezeu mă știe cu adevărat și totuși mă iubește cel mai mult.

Deși suntem plini de fisuri, Dumnezeu le știe pe toate și totuși ne iubește.

Oare de ce?

Pentru că Dumnezeu știe un secret pe care mulți oameni l-au uitat: omul nu poate spune „am greșit” atunci când vede degete acuzatoare îndreptate spre el, dar poate recunoaște vina atunci când găsește o pereche de brațe deschise.

Știu că îți este greu. Nu trebuie să te întreb, fiindcă am văzut și eu cum este viața.

Dar am un gând: să nu ne facem viața și mai grea prin mândrie și încăpățânare, ci mai degrabă să spunem înaintea dragostei lui Dumnezeu: „Iartă-ne, Doamne, pentru toate greșelile noastre!”

Ai încredere în ceea ce Dumnezeu promite:„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.” (Matei 5:4)

Îmi plâng astăzi păcatele.