Fratele Constantin

Zilele acestea mi-a scris Constantin. Este un frate din Valencia, care în august a suferit un AVC hemoragic în aceeași zonă ca și mine: trunchiul cerebral central. Fratele s-a rugat pentru mine și era plin de bucurie pentru faptul că Dumnezeu S-a îndurat de mine și că recuperarea merge bine.

M-a rugat să mă rog pentru dânsul împreună cu biserica, întrucât eu știu prin ce trece. Nădejdea de a-și reveni este doar la Dumnezeu. „O să mă fac și eu bine și știu că Dumnezeu mă va vindeca, chiar dacă doctorii dau din cap.”

Știu, frate Constantin, prin ce treceți. Cunosc senzația de slăbiciune, de istovire la fiecare efort și vă înțeleg lupta pe care o duceți. Știu cât de greu este să faci față gândurilor de neputință și cât de dificil este să te trezești deodată că nu mai ești cine ai fost.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă trece pe aici, prin această vale, pentru că așa am devenit frate cu durerea celor care trec tăcuți prin aceeași vale. Chiar acum, când scriu, m-a sunat un slujitor, Marian, care mi-a amintit că m-am rugat pentru Elena, soția dânsului, care a trecut printr-un AVC, iar Dumnezeu S-a atins de dânsa și s-a recuperat. M-am înviorat la gândul că Dumnezeu are ultimul Cuvânt și că El poate totul în noi toți.

Nu numai pentru fratele Constantin, ci pentru toți cei care sunt țintuiți de slăbiciunea bolii, îmi înalț glasul și mă rog ca Dumnezeu să le dea putere să ducă lupta până la capăt și, în marea Sa milă, Domnul să Se atingă de inima, mintea și trupul lor.

Dați slavă lui Dumnezeu că El ne ține în picioare, bucurați-vă de pâinea de pe masă, odihniți-vă în Cuvânt, vorbiți între voi cu psalmi și nu-i uitați pe cei care sunt vlăguiți de lupta cu boala, rostind pentru ei o rugăciune.

Dumnezeu să ne ajute.